TRATATUL NATO (NORD-ATLANTIC)
Pentru că tot se vorbește de NATO și de tratat, să vedem ce scrie în el.
Potrivit preambulului acestui tratat, Statele membre NATO au încheiat acest tratat reafirmându-și dorința de a conviețui în pace cu toate popoarele și guvernele.
1. Față de declarațiile publice și comportamentul reprezentanților unora dintre statele membre, respectă acestea scopul pentru care s-a încheiat tratatul?
Articolul 1: Părțile se angajează să rezolve prin mijloace pașnice orice dispută internațională în care ar putea fi implicate și să nu aducă atingere păcii și să se abțină să recurgă în relațiile internaționale la amenințarea cu forța sau folosirea forței.
Apar alte întrebări:
2. În conflictul ruso-ucrainean, era vreuna dintre părți membră NATO pentru ca vreun stat NATO să se implice direct sau indirect în susținerea uneia sau alteia dintre părțile beligerante?
3. Raportat la ajutorul direct sau indirect pe care l-au acordat statele membre NATO uneia dintre părțile beligerante, precum și la declarațiile reprezentanților unora dintre statele membre NATO, a fost încălcată obligația acestora de a nu aduce atingere păcii și de a se abțină să recurgă în relațiile internaționale la amenințarea cu forța sau folosirea forței?
Articolul 2: Părțile vor contribui la dezvoltarea continuă a relațiilor internaționale de pace și prietenie.
Apare o altă întrebare:
4. Și-au respectat toate statele membre NATO obligația de a contribui continuu la relațiile internaționale de pace și prietenie?
Articolul 3: Părțile, separat sau împreună, prin intermediul auto-ajutorării și al sprijinului reciproc continuu, îi vor menține și își vor dezvolta capacitatea individuală și cea colectivă de rezistență în fața unui atac armat.
Apare o altă întrebare:
5. De la aderarea la NATO, România și-a menținut capacitatea individuală de a face față unui atac armat?
Și-a dezvoltat ea această capacitate individuală?
(Sau a renunțat să își mențină și să capacitatea individuală de a face față unui atac armat, contribuind numai la capacitatea colectivă nu și la cea individuală?)
Articolul 5: Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia dintre ele, să fie considerat un atac împotriva tuturor și sunt de acord ca fiecare dintre ele , în exercitarea dreptului la apărare individuală sau colectivă să sprijine partea atacată, prin efectuarea imediată a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară.
Apare o altă întrebare:
6. Au statele membre NATO o obligație expresă de a ajuta una dintre statele membre, dacă este unui atac armat sau este lăsat la latitudinea fiecăreia să sprijine cu ce consideră necesar (dacă consideră)?
Din întregul tratat, reiese că statele membre NATO s-au aliat ca să se sprijine în cazul în care una dintre ele sunt atacate.
Tratatul NATO este un tratat de apărare, nu de ofensivă.
Față de răspunsul la întrebările de mai sus, dacă ni le punem cu privire la România, ca stat membru al NATO și raportat la comportamentul reprezentanților României de până acum, există riscul să ne trezim la un moment dat că ni se impută nerespectarea obligaților ce ne reveneau: de a conviețui în pace cu toate popoarele și guvernele, de a ne abține să aducem atingere păcii?
Ne putem trezi, dacă ajunge în situația în care să avem nevoie de ajutor din partea restului statelor membre, să primim ca răspuns că nu ne-am respectat obligațiile, iar în temeiul art 5 teza finală din Tratat, cum acțiunile de ajutor sunt lăsate la latitudinea fiecărui stat membru, să ni se spună că nu consideră necesar să ne ofere vreun sprijin sau că 1.000 soldați și 2 tancuri/avioane le consideră suficiente?
Aceste întrebări ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi, iar răspunsul la ele trebuie să ne pună pe gânduri.
Cât de ”apărați” suntem de NATO?
Până la urmă chiar tratatul vorbește de obligația individuală de a face față unui atac armat.
Este România în stare să se apere singură (să facă față unui atac armat)?
Avem fiecare dintre noi vreo idee cum am putea să ne apărăm în fața unui atac armat din partea unui alt stat?
Dacă răspunsurile sunt nu, atunci e musai:
1. să milităm pentru pace ca să nu fim băgați într-un război.
2. să cerem reprezentanților României să înceteze cu orice acțiuni și declarații care pot fi considerate instigatoare, ca să preîntâmpinăm un război.
3. să învățăm să ne apărăm și cum.
Într-un război real, gloanțele, bombele, moartea, nu ocolește niciunul dintre noi, indiferent că am fost sau nu de acord cu un război.
Într-un război real, vitejia din spatele calculatorului sau din canapeaua de acasă nu este echivalentă cu apărarea propriei vieți.
Trebuie să facem tot ce depinde de noi ca să preîntâmpinăm un război.
Azi, niciunul dintre noi nu este pregătit să își apere propria viață și nici viața membrilor familiei și nici nu avem cu ce.
Majoritatea covârșitoare dintre noi am văzut armele numai în filme și habar nu avem ce să facem cu ele sau cum să ne ferim de ele, iar trăirea unui război real nu înseamnă un film care se derulează pe un monitor.
